Tarta cu crema de lamaie

... sau "Lemon bars pentru Tea Party cu Emily". Este a doua oara cand pregatesc prajitura aceasta. Prima oara am facut-o marti, caci voiam sa pot face postarea la timp pentru a participa la petrecerea amintita mai sus. Doar ca in dupa-amiaza aceea am avut musafiri, prieteni de-ai copiilor, care... au mancat intreaga prajitura. Eu am apucat doar sa gust, tatal copiilor - nici macar atat. Oricum, asta a fost testul suprem in ceea ce priveste bunatatea gustului :)

Asa ca, aseara am luat-o de la capat. Si cum s-a facut destul de tarziu pana s-a racit, de data aceasta prajitura a ajuns sa vada lumina zilei pentru a o poza si a va o prezenta. Sper ca Emily nu se supara prea tare fiindca am intarziat la petrecerea ei :)

Ingrediente:

     Pentru crusta:

• 150 g unt rece, taiat bucatele
• 175 g faina
• 2 linguri zahar
• o priza de sare
• coaja unei jumatati de lamaie

     Pentru crema:

• 4 oua
• 200 g zahar
• 125 g smantana grasa
• 3-4 lamai

Mod de pregatire:

• Spalam lamaile, le stergem bine, razuim coaja si le stoarcem. Avem nevoie de 150-175 ml suc de lamaie.
• Amestecam ingredientele pentru aluat intai faramitand cu degetele, apoi adunand firimiturile intr-o bila omogena.
• Ungem cu unt o tava pentru tarta (patrata de 24 X 24 cm sau rotunda cu diametrul de 26 cm).
• Intindem cu ajutorul mainilor cat mai uniform aluatul  in tava.
• Dam la rece, in frigider, pentru o jumatate de ora.
• Preincalzim cuptorul la 175 grade. Intepam din loc in loc aluatul cu furculita. Dam la cuptor  aproximativ 25 minute (pana ce aluatul capata o culoare frumoasa, rumenita). Apoi scoatem tava din cuptor si lasam aluatul sa se raceasca, timp in care pregatim crema.
• Mixam bine ouale impreuna cu zaharul pana ce acesta se dizolva. Adaugam smantana si mixam. La final adaugam sucul de lamaie si restul de coaja rasa.
• Turnam crema peste aluatul copt si racit si dam din nou la cuptor, la aceeasi temperatura, aproximativ 20-25 minute.
• Scoatem tava din cuptor, lasam sa se raceasca, pudram cu zahar pudra si portionam dupa dorinta.

In revista in care am descoperit reteta se spune ca ar fi una dintre preferatele Reginei Elisabeta. Ca sa vezi :)O fi, n-o fi, eu va marturisesc ca este absolut delicioasa, dulce-acrisoara, perfecta langa o cana de ceai, de aceea o si trimit cu drag la Tea Party-ul acestei luni.

 

Pofta buna!