Saturday, March 30, 2013

Macarons cu cacao si nuci

 dupa reteta lui Andie, muza mea intr-ale macaronajului - draga mea, iti multumesc :)


Acum o jumatate de an incepuse deja sa infloreasca in mintea mea dorinta de a incerca o reteta de macarons. Deja vedeam mult in "jurul" meu, pe bloguri, site-uri sau prin reviste culinare cum se propaga moda asta a piticelor prajiturele frantuzesti si uite-asa, pe negandite, m-a cuprins si pe mine microbul: voiam sa incerc, sa vad ce e asa nemaipomenit la ele, caci citisem despre cat de pretentioase pot fi la preparare, dar cat de spectaculoase sunt la gust. Adevarul e ca nu mancasem niciodata macarons asa ca, in mod clar nu dorul pentru aroma si gust m-a pornit la treaba, ci numai curiozitatea mea si dorinta de a le dovedi (pe ele, pretioasele si pretentioasele prajiturici).

Desigur elanul creator m-a cuprins asa, in timp, eu fiind prea comoda de felul meu, si deci a durat o vreme pana sa pun in aplicare ideea. M-am trezit intr-o zi la gradinita ca vorbeste gura pe negandite si ca imi iau angajamentul ca pentru actiunea de Craciun eu sa aduc macarons (urma ca noi, parintii sa aducem fursecuri de casa, apoi sa le impachetam frumos, sa le vindem in sat si sa donam banii - frumos, nu?). Era bine totusi, inca aveam timp, vreo doua saptamani in fata, sa ma documentez, ba chiar si sa exersez la o adica.... Mda, de exersat nu am exersat, dar totusi m-am documentat pe mai multe site-uri si, in final am ales sa incerc reteta lui Andie. Am ales-o pe ea din multimea surselor de pe net, fiindca explica intr-un mod simplu, nepretentios si incurajator toata procedura si tehnica.

Prima tava a iesit minunat, apoi la a doua tava am dat chix cu temperatura de coacere si au crapat micutele.
Urmatoarea zi am luat-o de la capat, caci voiam sa coc doua ture. De aceasta data nu au mai iesit atat de frumoase ca primele, ci usor maronii la culoare. Oricum nu era asta mare bai, puteam trece experienta la "reusite". Asta a fost inceputul...

Am mai copt macarons de vreo trei ori de atunci. De fiecare data coc pe rand, doua tavi. Puteti face usor matematica. Odata mi s-au lipit de hartia de copt, incat le-am aruncat cu totul la gunoi - acela a fost esecul maxim. Apoi treptat, am inceput sa invat hachitele cuptorului meu. Cred ca asta e cel mai important si "cel mai greu" la prepararea acestor prajiturele - sa iti cunosti cuptorul si sa stii exact cum sa il setezi. Si sa nu uitam ca Repetitia e mama invataturii :)



* 15 bucati macarons

 Ingrediente:
  • 75 g faina de migdale decojite
  • 100 g zahar pudra
  • 2 linguri rase cacao
  • 2 albusuri medii
  • un praf sare
  • 50 g zahar tos (alb)
  • 2 linguri miez de nuca
  • crema dupa preferinta
 Mod de preparare:
  • In vasul micut al unui procesor mixam bine faina de migdale, cacaoa si zaharul pudra. (Eu gasesc usor de cumparat astfel de faina. Dar daca nu avem la indemana, putem folosi migdale intregi, pe care le decojim usor lasandu-le aproximativ 30 secunde in apa fierbinte, iar dupa ce migdalele sunt uscate, le mixam usor in vasul procesorului de care spuneam mai sus.)
  • Intr-un bol curat batem spuma cele doua albusuri impreuna cu un varf de cutit de sare (unele surse precizeaza ca albusurile sa fie vechi de o zi, insa eu mereu le sparg atunci pe loc, asa cum am citit la Andie). Cand spuma e tare, adaugam zaharul tos si continuam mixarea cateva minute, pana ce zaharul se dizolva si spuma devine lucioasa. (Aici Andie spunea sa adaugam zaharul treptat, dar eu l-am turnat deodata si nu am avut vreo problema).
  • Apoi cernem amestecul de faina de migdale si zahar pudra, cu ajutorul unei site, deasupra bolului cu spuma de albusuri. Cu o spatula amestecam facand miscari de sus in jos, pana obtinem o consistenta omogena, de lava (ridicand spatula, compozitia curge sub forma unei panglici groase). Unul din sfaturile lui Andie spune ca din timp in timp sa ridicam spatula lasand sa curga compozitia : daca pana numaram la 3 nu se omogenizeaza cu restul bezelei, inseamna ca inca e groasa si mai putem amesteca. Avem grija sa nu amestecam, totusi, prea mult, pare-se ca ar fi suficiente 35-40 miscari.
  • Apoi turnam compozitia intr-un pos cu dui sau intr-o punga mai tare al carei colt il taiem apoi si pe o tava intinsa (sau 2 tavi), tapetata cu hartie de copt, dam forma macarons-ilor. Avem grija sa lasam spatiu de 2-3 cm intre ei, fiindca aluatul tinde sa se intinda putin. Eu obisnuiesc sa numar pana la 3 timpul in care spritez fiecare macarons, ca sa obtin cerculete de dimensiuni similare. Pentru asta, mai exista si varianta de a trasa in prealabil cercuri pe foaia de copt si a forma apoi macarons in interiorul lor. 
  • Tocam marunt miezul de nuca, il prajim usor intr-o tava uscata si il presaram pe jumatate din cochilii.
  • Lasam tavilepe masa din bucatarie (ori ca mine de exemplu, sus pe dulap), la temperatura camerei, pana ce cojile se usuca, prind pojghita deasupra si cand le atingem cu degetul acesta ramane curat, nelipicios. Ar fi vorba de minim 30 minute, dar asta depinde si de umiditatea camerei sau de cantitatea de apa din albusuri. Mie mai mereu mi se intampla sa fie musai de asteptat cam vreo ora. Dar putem sa le lasam si mai mult de atat, nu e nici un bai (eu le-am lasat si 3 ore, timp in care am rezolvat alte treburi).
  • Preincalzim cuptorul la 140 grade, cu ventilatie si bagam prima tava pe sina din mijloc. Dupa 7-8 minute, micoram temperatura la 110 grade si mai lasam inca 8 minute. (Aici, recomandarea mea e sa pazim tava. De fapt, experienta m-a invatat ca toate datile cand nu mi-au iesit cojile bine, s-au datorat cuptorului.  Inca mai invat cum sa potrivesc mai bine temperaturile.). Scoatem tava si lasam la racit. Si, eventual, o luam de la capat cu coptul celei de-a doua tavi.
  • Cand macarons-ii s-au racit complet ii desprindem usor de pe hartia de copt. Ii putem pastra intr-o cutie etansa cateva zile, o saptamana. Ii umplem cu crema dupa preferinta. Si apoi ii lasam la loc ferit. Sunt mai buni de servit a doua zi. 
Cum eu nu am mai vrut sa ma complic cu crema, am amestecat 2 linguri de dulce de leche cu 1 lingura de smantana normala (ar fi fost mai buna o crema de branza, dar in mod surprinzator, nu mai aveam in frigider) si separat am mai amestecat vreo lingura de smantana cu o lingurta de gem de afine. Asa ca am folosit aceste 2 creme. Au iesit ceva cam moi, de asta nici nu am pus prea mult intre cochilii. Dar oricum s-a dovedit ca acestia au fost cei mai buni macaronsi mancati de mine pana acum.

Ideea de a pune miez de nuca a fost foarte inspirata, nuca usor prajita a adta o aroma deosebita, de aceea nici nu a fost nevoie de vreo crema speciala. Mie mi-a placut tare amestecul cu gem de afine, cred ca de aveam crema de branza in amestec ar fi iesit o crema mai groasa si ar fi fost si mai bine. Ei... data viitoare.

Iata un videoclip foarte graitor si descriptiv, realizat tot de Andie - iti multumesc din nou pentru atatea informatii pe care le-ai postat, mie cu singuranta mi-au fost de ajutor :). Pun aici linkul, poate o fi candva de folos si altora care nu l-au vazut inca.


Vreau sa trimit o portie de macaronsi si Paulei, cea care ne-a poftit cu retete cu cacao si nuca la parada acestei luni a provocarii Dulce Romanie, provocare atat de inspirat initiata de  Mihaela - De prin lume adunate.

Iar voua, va doresc spor la macarons!



4 comments:

  1. Ce bunatati ai pregatit!! Imi plac la nebunie macarons...mai ales cu cacao si nuci!!
    Si suportul ala, e beton!! De unde il ai?

    ReplyDelete
  2. Cu mare drag, Paula :) Multumesc pentru gazduire.
    Suportul l-am cumparat acum mai bine de un an, dar din Germania (dintr-un lant de magazine ErstingsFamily) .... nu prea cred ca te ajuta informatia. Insa pot sa iti spun ca nu au modele exclusiviste, cred ca s-ar gasi asa ceva si in Romania.

    ReplyDelete
  3. Draga mea, chiar ca m-ai pomenit :)) Ce idee buna cu nuca in macs, io nu m-am gandit sa incerc. Iar suportul... suportul e o treaba ca-n visele mele. Cand ma fac mare imi iau si io unul cu clopot, ca prea am fantezii cu el.
    Te imbratisez draga mea si ma bucur nespus ca le-ai aratat tu lor cine e sefa!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Cu drag, Andie!
      Daa, si mie mi se par tare dragute suporturile astea cu clopot. Al meu e micut, dar am vazut unele mari ce arata fabulos. Pacat ca nu am mai mult spatiu de depozitare... sau o fi noroc? :P

      Delete