sursa reteta: aici
Acum ceva vreme am vazut fotografia acestei retete pe Tastespotting si a fost dragoste la prima vedere :) Nici nu prea am dat atentie continutului, mi se parea doar frumoasa frumoasa, super ingenios realizata si am zis ca e musai sa incerc si eu treaba asta :)
Ei bine, daca mie mi s-a parut faina de tot, sotului meu i s-a parut buna de tot :) Eu am savurat-o dimineata langa cafea, el s-a bucurat de gustul ei dimineata, la pranz si seara ... si printre ele, cand trecea pe langa platou. :) Nici nu e de mirare ca nu am reusit sa o prind in prim plan intreaga.
As fi vrut sa ajung sa fac si fotografii intermediare, cu pasii actiunii, dar nu mi-a iesit planul. Daca aveti nevoie de inspiratie, va sfatuiesc sa urmariti linkul pe care vi l-am prezentat mai sus, fotografiile de acolo sunt foarte sugestive.
Nu e greu de realizat, desi in prezentare vorbaria e lunga :) Iar daca va place sa framantati aluat ca de cozonac, treaba devine si mai placuta. Mie imi place fiindca imi aminteste de timpul cand ma invata bunica mea cum sa lucrez aluatul 'pana ce picura apa din tavan' :) Au trecut cativa ani de atunci si ma incumet sa framant chiar si atunci cand nu se intampla sa fim in acelasi loc. Si, fara indoiala, nu as avea teama sa ii framant prajitura asta si sa ii dau sa guste din ea. I-ar placea mai mult ca sigur.
Ingrediente aluat:
- 385 g faina
- 50 g zahar brun
- 1 plic drojdie uscata
- un varf de cutit sare
- 2 oua mari, la temperatura camerei
- 60 g unt nesarat
- 80 ml lapte
- 60 ml apa
- 1 lingurita extract de vanilie
Ingrediente umplutura:
- 200 g zahar brun
- 2 lingurite scortisoara
- jumatate lingurita nucsoara
- 60 g unt nesarat
Mod de pregatire:
- Pregatim aluatul: amestecam 280 g faina cu zaharul, drojdia si sarea, apoi lasam deoparte. Batem ouale si lasam deoparte. Topim untul la foc moderat, apoi adaugam laptele, apa si extractul de vanilie.
- Turnam amestecul de lapte peste cel de faina. Ajutandu-ne de o lingura amestecam.
- Adaugam apoi ouale batute si omogenizam, tot cu lingura.
- La final adaugam si restul de faina (105 g), apoi incepem sa framantam pana obtinem un aluat elastic. Eu am framantat cu mana, mai bine de 5 minute.
- Lasam aluatul la crescut, intr-un vas, acoperit cu o carpa, la loc caldut, timp de o ora (pana isi dubleaza volumul).
- Dupa acest ragaz, pe o suprafata infainata, intindem aluatul intr-o foaie cu o suprafata de 30 x 50 cm (eu am masurat cu ruleta din cutia de scule :P ).
- Intr-o craticioara, la foc moderat, topim untul, iar separat, amestecam zaharul, scortisoara si nucsoara.
- Ungem foaia de aluat cu untul topit, apoi presaram uniform deasupra amestecul de zahar si mirodenii.
- Taiem foaia de aluat pe orizontala in sase fasii egale. Apoi asezam fasiile una deasupra celeilalte (cu putina atentie, merge treaba usor) si obtinem un 'zid' format din sase straturi de aluat.
- Impartim din nou lungimea 'zidului' in sase segmente egale si taiem, incat obtinem sase teancuri formate fiecare din sase straturi.
- Intr-o tava de chec, unsa cu unt si tapetata cu faina, asezam pe rand teancurile de aluat, cu baza in plan vertical - la fel ca si cartile in biblioteca.
- Acoperim tava cu o carpa curata si lasam prajitura inca 30-45 min la crescut. Apoi o dam la cuptorul preincalzit la 175 grade pentru aproximativ 30 minute (pana cand partea de deasupra capata o culoare frumoasa maronie).
- Dupa ce o scoatem din cuptor, lasam prajitura 20 de minute sa se raceasca in tava. Apoi asezam un carpator (fund de lemn) deasupra tavii si cu o miscare rapida intoarcem constructia cu susul in jos, astfel incat ridicand tava, prajitura sa ramana asezata pe tocator. Dupa care repetam miscarea, punand deasupra un platou - iar in final prajitura noastra va ramane frumos asezata pe acest platou.
Sa va fie de bine ! .. daca mai e ;) Arata tare bine.. ma tenteaza si pe mine
ReplyDeleteMultumim, demult e istorie :)
ReplyDeleteAbia astept sa vad fotografiile tale frumoase cu ea in prim plan!
Arata fantastic! Îmi place mult ideea. Chiar si cu mac! O saptamîna frumoasa.
ReplyDeleteFoarte interesanta reteta! Mai interesant mi se pare cum sa framanti "pana curge apa din tavan"... ca eu nu prea le am cu framantatul, poate imi lipseste experienta, noroc ca am instrumente care ma ajuta (blush) :)
ReplyDeleteArata foarte bine! Cred ca e delicioasa!
ReplyDeleteMultumesc, fetelor. Si mie mi-a placut ideea si am preluat-o. :)
ReplyDeleteEu ma gandeam ca ar fi buna si niste nuca macinata pe langa zaharul cu scortisoara. Insa sotului meu i-au sticlit ochii la ideea unei prajituri similare, dar cu Nutella. :P
Mihaela, sa stii ca la mine aia e doar o vorba draga, dar pe care nu o respect. Insa bunicii mele ii iese chiar asa :) ... framanta mereu o cantitate mare si depune destul efort incat ii apar broboane de sudoare pe frunte. Cand eram eu mica mica, asta imi era rostul, sa ii tin vailingul/ ligheanul 'al mare in care framanta, ca sa nu cada si sa ii sterg picurii de pe frunte :)
super interesanta !!! merita incercata ;)
ReplyDeleteArata foarte bine prajitura asta. Am trecut-o la favorite, sa o citesc maine pe lumina :))) si cu cafeaua langa mine. Sa inteleg mai bine treaba cu zidul. :)))
ReplyDeleteCat, astept sa iti vad varianta :)
ReplyDeleteMiha, sper ca ai reusit sa intelegi ce si cum. Spor la treaba!
Sper sa va placa :)
Si mie mi-a placut prajitura asta! Bine ca mi-ai adus aminte....
ReplyDeleteMa bucur ca ti-am fost de folos, Irina. Si sunt convinsa ca o sa postezi niste fotografii minunate :)
ReplyDelete