Salata de sfecla rosie cruda

 

Ieri m-am gandit sa fac niste gnocchi... Si uite unde am ajuns :)

Era pentru prima oara cand pregateam gnocchi. De fapt, mai mancasem o singura data in viata mea, candva demult pe la 20 de ani. Tin minte ca nu m-au impresionat atunci, dar mi-am zis ca sigur eram prea tanara si fara experienta. Mi-am schimbat si alte pareri despre mancare de atunci doar, si, pe deasupra, toata lumea (adica multa lume) ii lauda ca-s buni si vrednici. Si apoi, sunt atat de draguti, nu? :)

Zis si facut, am ales o reteta simpla, am adaugat si 2 morcovi razuiti si niste patrunjel verde tocat in aluat - ies niste gnocchi suuuper aratosi, pe cuvant. Le-am facut si sosul de rigoare. Si la final, sa mancam, zic.... 

... bleah! Nu imi plac absolut deloc, imi pare tare rau, ca imi par faini, dar nu imi place consistenta lor defel.

Deci, reset! Ce sa mancam, ce sa mancam? Era deja ora la care sa-mi chioraie stomacul. :)

Aveam eu in minte de ceva vreme o idee: am razuit marunt o sfecla mititica, 1 morcov baban, cam 1 cm dintr-o radacina de hrean, am adaugat o lingurita de sirop de agave (e buna si mierea), o lingura de ulei de masline, zeama de lamaie, niste sare si ceva patrunjel verde.

Delicios! Cine zice ca viata (si cea din bucatarie) nu poate fi simpla si plina de satisfactii? 

Pofta buna!

P.S. Pentru iubitorii de gnocchi, totusi retineti ideea cu morcovi si patrunjel in aluat. Arata de milioane!