Tuesday, June 28, 2016

Prajitura cu rabarbar


Obisnuiam sa mananc prajitura din asta in fiecare an de Sfanta Elena. Vecina noastra, tanti Lenuta o pregatea mereu de onomastica ei. Mi se parea absolut grozava. Inca mi se pare la fel. Desigur,  nu mancam prajitura asta numai cu ocazia zilei de Sfanta Elena. La o adica ar fi fost pacat, aveam in gradina o tufa imensa de rabarbar, asa ca la trecerea dintre primavara spre vara, acesta era unul dintre ingredientele des pregatite de bunica mea.
Plus ca eu il mancam de cele mai multe ori crud, dar desigur eu eram exceptie, imi placeau la nebunie toate acriturile... nu va pun si pe voi sa faceti la fel :). Insa nu ma dau inapoi sa va indemn sa probati rabarbarul in deserturi. Mi se pare ca in prezent trendul este de a combina rabarbarul cu capsuni, in orice, de la cobbler, la prajitura cu aluat dospit sau aluat de tarta si firimituri deasupra (Streusel). Dar pentru mine, varianta cea mai buna tot aceasta ramane: aluat pufos, fructe acrisoare si bezea dulce deasupra. Sigur, se prea poate sa fiu subiectiva, este varianta de prajitura cu rabarbar cu care am crescut, si care ma trimite mereu inapoi in copilarie. Dar dincolo de subiectivismul meu, chiar e buna, au incercat-o si altii si mi-au dat dreptate. Asadar astazi va scriu reteta prajiturii cu bezea, pastrata cu grija in caietul de retete al bunicii mele.


 

Ingrediente: 
    * pentru o tava de aproximativ 25 x 35 cm
  • 200 g zahar + 4 linguri de zahar (pentru spuma de albusuri)
  • 5 oua, separate
  • 1-2 albusuri (optional, daca doriti deasupra un strat mai gros de spuma) 
  • 200 ml ulei
  • 150 ml lapte
  • 450 - 500 g rabarbar (aproximativ 5-6 tije)
Mod de preparare: 
  • Pornim cuptorul la temperatura medie, 175 grade, pentru a se incinge.
  • Galbenusurile se freaca impreuna cu zaharul, pret de cateva minute, pana se albesc si capata o consistenta spumoasa. Apoi se adauga pe rand, mixand mereu, uleiul si laptele. Pe urma adaugam faina, omogenizand bine. 1 albus de ou se bate spuma si apoi se adauga in aluat, incorporandu-l cu miscari usoare, de sus in jos. Tapetati tava cu hartie de copt si turnati aluatul in ea, nivelandu-l cat mai bine.
  • Vreau sa fac o paranteza: daca aveti albusuri ratacite prin frigider, acesta e un moment sa le folositi. Daca nu aveti, nu e necaz mare, ajung si cele 5 albusuri - 1 albus pentru aluat si 4 albusuri pentru a acoperi prajitura. Dar daca mai aveti albusuri, va recomand sa mai adaugati unul in aluat (batut spuma, desigur) si inca unul la spuma ce acopera prajitura pentru a obtine un strat mai gros de bezea. Am inchis paranteza.
  • Tijele de rabarbar se curata de coaja, se taie in bucati marunte si se tavalesc fie prin zahar, fie prin gris (eu am ales prima varianta si nu ni s-a parut prea dulce).  Apoi se presara pe deasupra prajiturii.
  • Se da la cuptor, aproximativ 15 minute, pana cand aluatul se rumeneste usor deasupra.
  • Intre timp albusurile ramase pentru bezea se bat spuma tare. Apoi se adauga cele 4 linguri de zahar si se continua mixarea pana obtinem o spuma lucioasa. 
  • Cand prajitura este usor rumenita, se scoate tava si se toarna deasupra spuma de albusuri, niveland-o cat de cat. Dam din nou tava la cuptor, la 160 de grade, inca 10-12 minute, dupa care oprim cuptorul si mai lasam 5 minute inauntru. Apoi scoatem prajitura  si o lasam sa se raceasca. Poate fi servita cand ajunge la temperatura camerei.
 
Sper ca v-am trezit interesul cu reteta asta, celor ce nu stiati de ea. Sau ca v-am rascolit amintiri placute, celorlalti. Va indemn sa nu o ocoliti. Este o prajitura extreeem de usor si rapid de pregatit, dulce-acrisoara, o combinatie ce s-a dovedit foarte bine primita in casa noastra.
Stiu ca postez reteta destul de tarziu, daca tinem cont de sezonul rabarbarului - lunile mai si iunie. Asa ca daca se intampla sa nu mai gasiti rabarbar in piata, pana anul viitor cand va aparea din nou proaspat va propun sa il inlocuiti cu alte fructe acrisoare, gen visine sau coacaze rosii. O sa va placa, va asigur. E pur si simplu genul acela de prajitura de casa, gustoasa, onesta, fara pretentii, buna de creat amintiri din copilarie.
Eu una ma voi intoarce mereu si mereu la reteta asta.

Pofta buna!
 


No comments:

Post a Comment