Stiu ca a trecut vremea leurdei. Insa eu sunt destul de uituca de felul meu. Si, cum nu pot umbla cu un post-it pe frunte un an intreg, am zis sa scriu aici, ca poate o sa ma impiedec la anul pe vremea asta de vorbele de fata...
Asadar, sa nu cumva sa uit ca, pentru mine, salata primaverii ce tocmai a trecut a fost aceasta de fata: salata verde, leurda, feta, ulei de masline, zeama de lamaie, o piscatura de zahar brun, sare si piper. Pam-pam!
Mi-nu-na-ta! Nu stiu cum de nu am mancat leurda sub forma asta pana acum, desi intre noi este o legatura stransa si veche. :) Am facut pesto, am facut tarta, ba chiar si mamaliga... Habar nu am cum nu mi-a trecut prin minte sa mananc frunzele asa, ca atare. Cert e ca va invit si pe voi sa incercati; de va stiti iubitori de arome usturoiate, veti fi si voi convinsi iute :)
Doar sa nu va planificati o salata de-asta inaintea sau in timpul unei intalniri romantice (decat, daca, si jumatatatea e iubitoare de astfel de arome) :)
This comment has been removed by a blog administrator.
ReplyDeleteDraga Cat, ametita cum sunt, ti-am sters comentariul. Te rog sa ma scuzi. Voiam, de fapt, sa iti spun ca am citit la tine pe blog cum mergeti voi, dupa ploaie, prin padure, la vanatoare de frunze verzi. :)
DeleteSunt sigura ca e tare fain prin muntii vostri :)
aaa, si sa iti recomand tarta sarata cu leurda. E printre preferatele mele.
DeleteOfffff , l-ai sters si chiar nu mai stiu exact ce am zis !!!! :) Ma bucur enorm ca ai citit cum colindam noi muntii, chiar e frumoasa zona noastra !! ;)Ma duc sa caut tarta !!! ;)
ReplyDelete