Tarta tatin cu rabarbar

Am auzit despre Tarte Tatin demulta vreme, si mereu am ocolit reteta asta fiindca stiam ca la origine este facuta cu mere. Iar mie nu imi plac merele decat crude, nu imi plac in prajituri sau placinte, nu imi plac in compot, nu imi plac coapte...  No, si asa a trecut vremea si am ocolit mereu cu gratie (sau fara) reteta de Tatin.

Pana intr-o zi....

Intr-o zi cand am dat cu ochii de pagina asta a Helenei si mi-am spus 'ce-ar fi daca as incerca?' ... Nu de alta, dar eu iubeeesc rabarbarul, de mic copil imi place sa rontai tijele acre :) , dar intre timp m-am maritat cu cineva care nu le suporta (hm, nu, nu cunosteam acest aspect despre persoana lui in momentul in care am zis DA :P). Ei, si asa, eu tot cautam vreo modalitate de a-mi convinge sotul ca si rabarbarul asta mic si acru e bun in viata omului. Si am gasit-o, iupii iei! Ca sa va demonstrez, va spun ca am copt-o (pe ea, pe tarta) in doua randuri in decursul unei saptamani. Si nu, nu le-am mancat singura (desi as fi fost in stare, cred), si nu, copiii nu au participat (pe ei inca nu i-am convins ca asta mic si acru ne place). Deci carcotasul sef a spus ca da, e bun si rabarbarul asta, daca e acoperit de caramel :) E un inceput, nu?

As fi incercat pe de-a-ntregul reteta lui Tarttelette, insa cumva nu am avut timp sa experimentez foietajul si nici nu voiam sa incerc cu unul cumparat. Asa ca am folosit foaia de tarte dulci, vesnicul aluat pe care il fac si despre care stiam ca ne va fi pe plac oricum. Poate candva voi incerca si aluatul de foietaj al lui Tartelette. Pana atunci, iata reteta:

Ingrediente (pentru o tava rotunda, cu diametrul de 26 cm):

• o foaie de tarta (eu am folosit reteta de aici)
• 165 g zahar
• 60 ml apa
• 50 g unt
• un varf de cutit de cardamon (prima oara am pus ceva mai mult si ni s-a parut prea puternic gustul)
• 5 tije de rabarbar

Mod de pregatire:

• Pregatim aluatul. Curatam tijele de rabarbar de coaja subtire (in principiu, daca rabarbarul e tanar si tijele subtiri, puteti sa le lasati nedecojite) si le taiem dupa plac (placul meu a fost in bucati de vreo 5 cm). Porniti cuptorul sa se incinga la 175 grade.
• Pregatim caramelul: Amestecam zaharul cu apa, punem la fiert pe flacara mica si amestecam pana zaharul se dizolva. Apoi marim flacara si lasam sa fiarba bolborosit vreo 8-10 minute (depinde cat de puternic e focul - aragazul meu electric are 3 trepte de caldura si eu am pornit de la 1 si am ajuns la 2 jumate). Amestecam intre timp si suntem cu ochii pe el, sa nu se arda. Cam dupa acele 8 minute incepe sa capete culoarea caramel (se coloreaza treptat, aveti rabdare pana se coloreaza intr-un maro frumos). Apoi adaugati untul taiat in cuburi si cardamonul si amestecati bine pana se omogenizeaza.
• Turnati caramelul in tava, intindeti-l pe toata suprafata ei (miscati-va repede caci se va intari repede, tava fiind rece si stratul de caramel - subtire). Asezati deasupra bucatile de rabarbar.

• Intindeti foaia de tarta intr-un disc ceva mai mare decat suprafata tavii. Fiind un aluat mai greu de manevrat, eu il pun intre 2 coli de hartie pergament si intind cu sucitorul. Apoi il transferati deasupra fructelor si ii indesati marginile in tava (sa formeze o bordura in jurul fructelor).  Desupra intepati cu furculita.

• Asezati tava asta intr-o alta, mai mare, ca sa fiti siguri ca nu se va revarsa caramelul in cuptor de la prea multa involburare in timpul coptului. Dati la cuptor, pentr 30-40 min, pana aluatul arata frumos rumenit.
• Apoi scoateti din cuptor, lasati cateva minute (5-10) sa se domoleasca si intoarceti parjitura pe un platou, asa incat fructele sa ajunga deasupra. Fiti atenti caci caramelul arde rau. (Ca nu va induca in eroare pozele, eu va spun ca de pe platou am pus din nou prajitura rasturnata in tava de copt.)
• Lasam sa se mai raceasca putin si apoi putem servi. Se potriveste de minune cu o cupa de inghetata, sau cu o lingura de iaurt. Sau cu una de frisca , cum am servit noi.

Daca aveti un dinte impotriva rabarbarului (desi eu va spun ca acreala e cu totul imblanzita de puterea caramelului) si nu vreti in ruptul capului sa il incercati, eu va sugerez varianta cu caise a Catalinei, ori cea cu gutui a Mirelei. Sau poate cu nectarine, a Antoninei? Daca nu, ramaneti clasici si incercati cu mere, ca la mama ei.
Asta e genul de prajitura cu care dai gata orice soacra. Mai intai cu aparitia ei: pentru cele elegante, iata un desert clasic frantuzesc si doar clasic e fantastic, nu? Si va vor iubi si soacrele simple, caci are un aspect atat de simplu si de rustic :) Si apoi vine degustarea: cu adevarat ti se topeste in gura. Cert e ca va rog sa nu ma credeti pe cuvant ca e delicioasa, ci sa o probati pe limba voastra :)

Si, daca tot e cu caramel, voi trimite o felie si la Andie, pentru a participa la provocarea "Dulce Romanie", editia lunii iunie. Andie, esti pe faza? ...

Ochi in ochi... You talkin' to me?  :

Pofta buna!