dupa reteta lui Andie, muza mea intr-ale macaronajului - draga mea, iti multumesc :)
Acum o jumatate de an incepuse deja sa infloreasca in mintea mea dorinta de a incerca o reteta de macarons. Deja vedeam mult in "jurul" meu, pe bloguri, site-uri sau prin reviste culinare cum se propaga moda asta a piticelor prajiturele frantuzesti si uite-asa, pe negandite, m-a cuprins si pe mine microbul: voiam sa incerc, sa vad ce e asa nemaipomenit la ele, caci citisem despre cat de pretentioase pot fi la preparare, dar cat de spectaculoase sunt la gust. Adevarul e ca nu mancasem niciodata macarons asa ca, in mod clar nu dorul pentru aroma si gust m-a pornit la treaba, ci numai curiozitatea mea si dorinta de a le dovedi (pe ele, pretioasele si pretentioasele prajiturici).

